..am murit.. si blogu la fel..
Adevarul doare, dar minciuna ucide
martie 14, 2007 la 8:19 pm (dragoste, durere, iubire, pierderi)
Stiam ca Mihaelei ii placea de un tip cu care vorbea pe net.. dar ieri cand am vorbit cu ea, si nu stiu cum a ajuns sa vorbeasca de acel tip, am aflat mai multe.. aparent nu doar il placea.. si-au spus si “te iubesc” unul altuia.. acel “te iubesc” acompaniat de “si eu te iubesc”.. chestia asta imi lasa un gust amar.. cand am aflat parca imi picase cerul in cap! El aparent cica nu vrea sa ii faca rau si nu o lasa sa se incurce cu unul nesimtit ca el.. imi dau seama cum a primit si ea vestea asta de la el.. iar apoi eu de la ea cand am aflat ca isi spuneau pana si acele doua cuvinte pe care incep sa le urasc tot mai tare.. imi provoaca dispret cuvintele alea! Si pe langa asta, m-a durut foarte tare faptul ca i-a spus “te iubesc” unuia care a lasat-o balta, unuia pe care nici nu l-a cunoscut in realitate ci doar pe net, unuia care nici macar nu isi facea timp sa vina sa o vada in realitate.. si apoi m-am gandit la mine: am placut-o si o plac inca enorm, am facut-o sa creada in mine, imi pasa de ea cum, aparent, nimanui nu i-a pasat, i-am spus de atatea ori cat e de frumoasa si cat o iubesc, samd.. eu cred ca am facut mai multe decat a facut acel tip, dar.. a preferat sa ii spuna lui “te iubesc” decat mie.. unuia pe care nici macar nu l-a cunoscut in realitate.. in fine.. m-am saturat de chestiile precum dragoste, iubire.. bleah.. la faculta decat ne mai salutam, mai ii arunc cate o privire.. asa m-am saturat de frecusu asta numit viata.. o iubesc degeaba.. nu vreau sa o mai iubesc.. vreau sa se termine totul asa cum a inceput! De ce mi-e asa greu sa nu o mai iubesc ?.. m-am saturat sa iubesc mereu pe cine nu trebuie.. e prea mult deja pt mine! Vreau si eu o viata linistita, sa imi vad de problemele zilnice si sa nu mai ma preocupe chestiile astea gen iubirea care decat ma tin pe loc.. sunt un prost.. ma indragostesc de fiecare fata care ma baga mai mult in seama! Mai prost de-atat nici ca se putea.. nu stiu ce naiba caut eu in lumea asta!
Ti-e frica ? Oricum se va intampla!
februarie 26, 2007 la 12:39 am (durere, iubire, pierderi)
Cu cat vorbesc mai mult cu ea, cu atat observ cum se naruie totul… nimic nu mai e ca inainte! A fost o perioada scurta in care m-am simtit super bine, in care parca iubeam pe toti, nu ma mai putea enerva nimeni, dar.. a fost! Nu stiu ce s-a intamplat.. Simt ca-mi aluneca printre degete! In curand o sa inceapa facultatea, si poate ca voi reusi sa stau mai mult cu ea, langa ea.. poate va fi mai bine din acel moment, dar poate sa fie si mai rau 
Dar sa gandesc pozitiv pentru cateva clipe 
Imi pierd speranta in ce o priveste pe Mihaela.. nu ma place asa cum probabil il place pe acel tip cu care a tot vorbit pe net. Nu ma place asa mult incat sa se vada impreuna cu mine.. cine stie, poate chiar i-ar fi rusine sa fie cu mine, rusine de ce-ar zice ceilalti! Simt ca gresesc atat de tare iubind-o… dar nu pot trai fara iubire! N-as mai fi om.. as fi un mort ambulant, un robot!
Nu mai vreau nimic..
februarie 24, 2007 la 5:04 pm (durere, singuratate)
Aseara n-am mai suportat situatia care s-a creat intre mine si Mihaela.. asa ca i-am spus tot ce am simtit zilele astea, ca am simtit ca se distanteaza, ca nu mai vorbim cum vorbeam inainte sa ne fi intalnit doar noi doi, samd. Si am aflat motivul (daca chiar e acesta motivul) pentru care s-a pus ceva invizibil intre noi care ne facea sa ne prefacem a fi altfel.. motivul: parintii mei, in special mama, fiindca imi faceau planuri de viitor de fapt, nu de asta sunt trist, ci de cuvintele folosite de ea sa-mi spuna motivul pentru care ne-am purtat zilele astea asa distanti: “sincer m-au speriat parintii tai adica eu vreau sa ies sa ne plimbam sa radem sa vb dar eu te vad doar k un prieten, cel mai bun prieten, nu pot sa-ti ofer mai mult si nah.. nu stiu, am stat si m-am gandit la ce mi-ai zis tu k face planuri etc si nah m-am speriat”.. cred ca e a n-a oara cand imi spune ca nu imi poate oferi mai mult.. o singura data a zis ca nu crede ca poate sa-mi ofere mai mult (si incepusem sa-mi fac sperante deja), dar apoi a inceput sa-mi tot zica clar ca nu poate sa-mi ofere mai mult.. stii vorba aia: “nu exista nu pot, ci nu vreau“.. incepusem sa ma simt mai putin singur fiindca o iubesc, dar nu stiu de ce incep sa ma simt iar tot mai singur, ca de iubit o iubesc la fel de mult! Asa m-am saturat de tot… urasc tot ce mi s-a intamplat, urasc tot ce mi se intampla, dar stii ce urasc tot mai mult ? ceea ce nu mi se intampla!! De ieri noapte m-a cuprins asa o stare de parca sunt la un pas sa renunt la tot.. incep sa ma gandesc sa nu mai vreau nimic din ceea ce mi s-ar putea oferi si nu mi s-a oferit niciodata!
Primii pasi ai dragostei
februarie 23, 2007 la 10:00 pm (dragoste, intalnire)
Ce intamplare frumoasa am vazut mai demult, stand la geam la balcon.. era un baiat si o fata.. mergeau normal prin parc ca doi colegi, buni amici.. si s-au dus pe o banca… au ajuns amandoi acolo, stateau pe banca la distanta unul de celalalt, apoi ea s-a tot apropiat de el, in timp ce vorbeau la greu, apoi ea i-a luat lui mainile si le-a pus pe soldurile ei, si au stat asa ceva timp… apoi au luat tot felu de pozitii impreuna.. apoi ea i-a dat lui un pupic.. ca el nimic, astepta doar!… a fost frumos sa vad cum se manifesta dragostea la inceputurile sale, intre doua persoane!
i hurt alone
februarie 23, 2007 la 9:57 pm (Viata, durere, singuratate)
traiesc, urasc.. nimic nu-mi face bine.. simt ca se duce totul de rapa.. pierd, dar nu realizez ce.. mi-e frica.. ma doare.. suport.. dar doare si mai tare.. ma departez de ceea ce credeam ca sunt.. nu mai sunt.. vreau sa urlu.. sa strig in gura mare “te iubesc”.. dar n-am cui.. asa ca pic.. nu imi mai pasa.. sufar.. nu imi mai pasa.. doare.. singurul meu soare e cuvantul “doare”.. n-am nimic altceva.. mi-e rau.. daca mi-e bine, imi fac rau.. iubesc, ma urasc.. sunt doar o umbra.. o umbra dureroasa.. nimeni n-o vrea.. ma ascund.. dar curiosii nu stau deoparte.. ma vad, apoi pleaca toti.. raman singur.. am fost mereu singur.. ce mai conteaza o deceptie ? ce mai conteaza vreo deceptie ? nu mai conteaza.. totul va ramane la fel.. durere.. ghinion.. blestem.. nu-mi gasesc cuvintele, dar ma gasesc ele pe mine, si mereu sunt rele.. vorbesc, dar nu sunt eu!.. e doar o voce.. nu o recunosc.. nu vreau sa o cunosc! dar e mereu dupa mine.. o voce.. durere continua.. moarte emotionala: cand sentimentele sunt inchise!.. le inchid.. mi-e frica de ele.. mi-e frica de lacrimi.. fiori.. prea multi fiori.. nu ii mai vreau.. vreau sa se termine tot.. sa cred ca urmatoarea viata va fi mai buna.. sa mor ca sa traiesc.. aberatii.. haos.. ce-am ajuns ? unde sunt ? de ce eu ? de ce acum ?..
Am pierdut-o din clipa in care am cunoscut-o..
februarie 23, 2007 la 4:24 pm (Viata, iubire, parinti)
De fiecare data cand e sa ies cu vreo colega sa ma mai plimb si eu mama o ia razna.. adica dupa ea acea colega nu e doar o colega din cauza ca ies cu ea sa ma plimb, si incepe sa-mi faca treptat viitorul impreuna cu ea si ma enerveaza la culme chestia asta, chiar daca ea zice ca o face in gluma.. gluma gluma, dar pana cand ?? Si ma intreba Mihaela daca a zis ceva mama ca am iesit cu ea, iar eu i-am spus cum e mama, i-am zis ce-am zis si pana acum in postul asta. Consecinta ca i-am spus ? Am speriat-o.. de fapt, ea zice ca o sperie faptul ca i se face viitorul.. cred ca am speriat-o in multe feluri! Mai intai cand i-am spus ca o iubesc, apoi ca ii spuneam tot mai multe cuvinte frumoase, iar acum cu mama care ne face viitorul impreuna fara sa conteze ca e sau nu doar o colega.. pentru mine nu e deloc doar o colega, dar eu pentru ea sunt un coleg, ma rog, mai mult de-atat: un prieten foarte foarte bun. Si am speriat-o cu felul meu de-a fi, cu ai mei, cu tot.. si nu stiu, dupa acea prima intalnire doar noi doi a inceput sa fie altfel.. nu mai e cum era inainte.. inainte imi dadea multi zambarici din aia pe mess care semnificau o imbratisare, acum nu prea mai imi da.. inainte imi zicea ca ii era dor de mine, acum nu mai sper sa mai zica asa ceva.. simt ca se retrage incetisor inapoi in viata ei in care nu eram si eu. Mi-e rau.. nu demult am realizat ca toate sentimentele astea imi fac rau si fizic, nu doar emotional (psihic ??)! Imi zicea candva ca nu o voi pierde niciodata, insa.. nu stiu, simt ca devine tot mai tacuta, tot mai distanta.. am pierdut-o din clipa in care am cunoscut-o, si abia acum incep sa realizez asta! Mi-e tot mai dor de ea.. ii simt lipsa tot mai mult.. mi-e frica si mi-e rau! O parte din mine zice sa las lucrurile sa se desfasoare, alta parte imi zice sa renunt.. mai toata viata am renuntat, pot spune ca mi-am facut un hobby din renuntare! Stiam ca va veni si clipa cand toata iubirea care i-o port va incepe sa se transforme in suferinta, durere, in negru! Dar parca vine prea repede..
Primul post.. prima intalnire
februarie 21, 2007 la 9:30 pm (intalnire, iubire)
Primul meu post.. il voi incepe vorbind despre prima mea intalnire cu Mihaela, adica doar cu ea si fara colegi prin preajma! Si evident, n-a fost chiar asa cum mi-am imaginat.. dar mereu imi imaginez prea multe, si ar trebui sa incetez sa mai fac chestia asta, ca in loc de surprize placute s-ar putea sa am surprize mai putin placute. M-am intalnit cu ea.. cata bucurie a fost in mine cand am revazut-o (ultima oara am vazut-o la facultate si am stat putin de vorba, nimic mai mult). Si de multa vreme imi doream sa o imbratisez, sa o simt langa mine, sa o simt! Am imbratisat-o, insa.. nu stiu.. am simtit ca se simtea obligata intr-un fel. Obligata la ce ? Obligata sa accepte ca o iubesc, obligata sa accepte imbratisarea mea.. Poate ca duc lipsa cam mare de imbratisari. Apoi ne-am plimbat prin oras ore intregi, am vorbit, am ascultat-o fiindca numai asa o pot cunoaste mai bine, si imi placea cum vorbea, ce imi zicea, cum imi povestea tot felul de peripetii prin care a trecut. Insa, nu stiu.. nu stiu ce parere si-a facut despre mine, fiindca pe messenger mereu o alintam, ii spuneam cat de mult o iubesc, dar.. n-am mai facut acelasi lucru si in realitate, fiindca am simtit ca imbratisarea aia a fost fortata, si eu nu vreau sa o fortez, dar poate ca deja am inceput sa o fortez! Apoi dupa cateva ore am invitat-o la McDonalds (cred ca e locul de intalnire la majoritatea oamenilor, si cred ca e si cel mai renumit loc in ce priveste invitatiile), am mancat ceva si am vorbit, dar acum o priveam in ochi! Este prima fata pe care am privit-o in ochi atata timp. Eu am o problema: nu prea privesc lumea in ochi, de teama ca as putea vedea cum ma vad ei si sigur nu ar fi placut.. Am o frica ciudata de a privi oamenii in ochi, dar pe ea am privit-o fara nici o problema.. imi placea sa o privesc, sa ii privesc ochisorii, sa o ascult in timp ce o priveam.. Apoi am condus-o acasa, am mai vorbit putin cu ea, si apoi am imbratisat-o, dar.. am simtit a fi iar o imbratisare fortata si tocmai vroiam sa ii spun ca o iubesc, dar cand am simtit iara ca am imbratisat-o cu forta mi-a fost teama sa ii mai zic, teama sa nu complic lucrurile mai rau, sa nu se sperie de tot. Si apoi am plecat acasa amandoi.. offfff
