Coltul meu de lume..

Primul meu post.. il voi incepe vorbind despre prima mea intalnire cu Mihaela, adica doar cu ea si fara colegi prin preajma! Si evident, n-a fost chiar asa cum mi-am imaginat.. dar mereu imi imaginez prea multe, si ar trebui sa incetez sa mai fac chestia asta, ca in loc de surprize placute s-ar putea sa am surprize mai putin placute. M-am intalnit cu ea.. cata bucurie a fost in mine cand am revazut-o (ultima oara am vazut-o la facultate si am stat putin de vorba, nimic mai mult). Si de multa vreme imi doream sa o imbratisez, sa o simt langa mine, sa o simt! Am imbratisat-o, insa.. nu stiu.. am simtit ca se simtea obligata intr-un fel. Obligata la ce ? Obligata sa accepte ca o iubesc, obligata sa accepte imbratisarea mea.. Poate ca duc lipsa cam mare de imbratisari. Apoi ne-am plimbat prin oras ore intregi, am vorbit, am ascultat-o fiindca numai asa o pot cunoaste mai bine, si imi placea cum vorbea, ce imi zicea, cum imi povestea tot felul de peripetii prin care a trecut. Insa, nu stiu.. nu stiu ce parere si-a facut despre mine, fiindca pe messenger mereu o alintam, ii spuneam cat de mult o iubesc, dar.. n-am mai facut acelasi lucru si in realitate, fiindca am simtit ca imbratisarea aia a fost fortata, si eu nu vreau sa o fortez, dar poate ca deja am inceput sa o fortez! Apoi dupa cateva ore am invitat-o la McDonalds (cred ca e locul de intalnire la majoritatea oamenilor, si cred ca e si cel mai renumit loc in ce priveste invitatiile), am mancat ceva si am vorbit, dar acum o priveam in ochi! Este prima fata pe care am privit-o in ochi atata timp. Eu am o problema: nu prea privesc lumea in ochi, de teama ca as putea vedea cum ma vad ei si sigur nu ar fi placut.. Am o frica ciudata de a privi oamenii in ochi, dar pe ea am privit-o fara nici o problema.. imi placea sa o privesc, sa ii privesc ochisorii, sa o ascult in timp ce o priveam.. Apoi am condus-o acasa, am mai vorbit putin cu ea, si apoi am imbratisat-o, dar.. am simtit a fi iar o imbratisare fortata si tocmai vroiam sa ii spun ca o iubesc, dar cand am simtit iara ca am imbratisat-o cu forta mi-a fost teama sa ii mai zic, teama sa nu complic lucrurile mai rau, sa nu se sperie de tot. Si apoi am plecat acasa amandoi.. offfff