Stiam ca Mihaelei ii placea de un tip cu care vorbea pe net.. dar ieri cand am vorbit cu ea, si nu stiu cum a ajuns sa vorbeasca de acel tip, am aflat mai multe.. aparent nu doar il placea.. si-au spus si “te iubesc” unul altuia.. acel “te iubesc” acompaniat de “si eu te iubesc”.. chestia asta imi lasa un gust amar.. cand am aflat parca imi picase cerul in cap! El aparent cica nu vrea sa ii faca rau si nu o lasa sa se incurce cu unul nesimtit ca el.. imi dau seama cum a primit si ea vestea asta de la el.. iar apoi eu de la ea cand am aflat ca isi spuneau pana si acele doua cuvinte pe care incep sa le urasc tot mai tare.. imi provoaca dispret cuvintele alea! Si pe langa asta, m-a durut foarte tare faptul ca i-a spus “te iubesc” unuia care a lasat-o balta, unuia pe care nici nu l-a cunoscut in realitate ci doar pe net, unuia care nici macar nu isi facea timp sa vina sa o vada in realitate.. si apoi m-am gandit la mine: am placut-o si o plac inca enorm, am facut-o sa creada in mine, imi pasa de ea cum, aparent, nimanui nu i-a pasat, i-am spus de atatea ori cat e de frumoasa si cat o iubesc, samd.. eu cred ca am facut mai multe decat a facut acel tip, dar.. a preferat sa ii spuna lui “te iubesc” decat mie.. unuia pe care nici macar nu l-a cunoscut in realitate.. in fine.. m-am saturat de chestiile precum dragoste, iubire.. bleah.. la faculta decat ne mai salutam, mai ii arunc cate o privire.. asa m-am saturat de frecusu asta numit viata.. o iubesc degeaba.. nu vreau sa o mai iubesc.. vreau sa se termine totul asa cum a inceput! De ce mi-e asa greu sa nu o mai iubesc ?.. m-am saturat sa iubesc mereu pe cine nu trebuie.. e prea mult deja pt mine! Vreau si eu o viata linistita, sa imi vad de problemele zilnice si sa nu mai ma preocupe chestiile astea gen iubirea care decat ma tin pe loc.. sunt un prost.. ma indragostesc de fiecare fata care ma baga mai mult in seama! Mai prost de-atat nici ca se putea.. nu stiu ce naiba caut eu in lumea asta!

Am inceput facultatea, again! Luni am avut ocazia sa stau pentru prima oara cu Mihaela in banca, timp de 3 module (vreo 5 ore).. a fost si ziua ei.. nu vroia sa fie ziua ei, nu ii place ziua ei, si nu o condamn, ca nici mie nu-mi place deloc ziua mea.. pe cat de frumoasa era inainte ideea de zi de nastere, pe-atat e de urata acum.. nu prea am vorbit cine stie ce luni.. doar am stat.. tacerea spunea probabil multe.. mi-a fost greu sa vorbesc cu ea cand am vazut cate colege din grupa ei erau pe acolo, toate vorbeau si radeau, iar eu ma simteam ca un intrus si ma facusem mic.. o singura data am stat cu ea in banca, si au inceput sa umble barfe peste tot prin grupa ei si prin camin, ca a ajuns pana si la sor’mea barfa cum ca am fi impreuna, si sor’mea a vrut sa afle mai multe despre Mihaela, si in fine, a aflat Mihaela cum ca sor’mea face investigatii prin facultate despre viata ei, si evident ca a deranjat-o, chiar si pe mine fiindca mama deja aflase de la sor’mea si incepuse sa abereze.. bleah.. a fost urat tot ce s-a intamplat.. am vorbit cu Mihaela si am ajuns amandoi la aceeasi concluzie: ca e mai bine sa nu mai stau langa ea in banca, si ca e mai bine sa ne purtam la facultate ca doi simpli colegi.. vei zice “de ce va pasa atata de ce zic ceilalti ?”.. fiindca ea nu simte decat o prietenie foarte mare pentru mine, nimic mai mult.. eu sunt cel care simte prea multe.. si tot eu m-am incapatanat ca ar putea fi ceva vreodata, dar se pare ca nimic nu se schimba, absolut nimic.. ma enerveaza oamenii, incep sa ii urasc fara motiv uneori.. Acum mai vorbesc cu ea decat pe net… si nu-i pot da drumu, fiindca nu pot sa traiesc fara sa iubesc! Nu pot si nu vreau! Nu mai mi-e bine deloc.. si toate astea se intampla din vina mea.. eu m-am indragostit de ea, ea doar si-a vazut de drumul ales in viata.. eu m-am bagat in viata ei.. nimic nu s-ar fi intamplat daca nu as fi stat langa ea in banca in acea zi, nimic nu s-ar mai fi intamplat daca nu m-as fi indragostit de ea.. iar ea tot incearca sa-mi spuna ca nu e vina mea.. ba e, ca nu am stat unde mi-era locul!

Cu cat vorbesc mai mult cu ea, cu atat observ cum se naruie totul… nimic nu mai e ca inainte! A fost o perioada scurta in care m-am simtit super bine, in care parca iubeam pe toti, nu ma mai putea enerva nimeni, dar.. a fost! Nu stiu ce s-a intamplat.. Simt ca-mi aluneca printre degete! In curand o sa inceapa facultatea, si poate ca voi reusi sa stau mai mult cu ea, langa ea.. poate va fi mai bine din acel moment, dar poate sa fie si mai rau Dar sa gandesc pozitiv pentru cateva clipe Imi pierd speranta in ce o priveste pe Mihaela.. nu ma place asa cum probabil il place pe acel tip cu care a tot vorbit pe net. Nu ma place asa mult incat sa se vada impreuna cu mine.. cine stie, poate chiar i-ar fi rusine sa fie cu mine, rusine de ce-ar zice ceilalti! Simt ca gresesc atat de tare iubind-o… dar nu pot trai fara iubire! N-as mai fi om.. as fi un mort ambulant, un robot!

Aseara n-am mai suportat situatia care s-a creat intre mine si Mihaela.. asa ca i-am spus tot ce am simtit zilele astea, ca am simtit ca se distanteaza, ca nu mai vorbim cum vorbeam inainte sa ne fi intalnit doar noi doi, samd. Si am aflat motivul (daca chiar e acesta motivul) pentru care s-a pus ceva invizibil intre noi care ne facea sa ne prefacem a fi altfel.. motivul: parintii mei, in special mama, fiindca imi faceau planuri de viitor de fapt, nu de asta sunt trist, ci de cuvintele folosite de ea sa-mi spuna motivul pentru care ne-am purtat zilele astea asa distanti: “sincer m-au speriat parintii tai adica eu vreau sa ies sa ne plimbam sa radem sa vb dar eu te vad doar k un prieten, cel mai bun prieten, nu pot sa-ti ofer mai mult si nah.. nu stiu, am stat si m-am gandit la ce mi-ai zis tu k face planuri etc si nah m-am speriat”.. cred ca e a n-a oara cand imi spune ca nu imi poate oferi mai mult.. o singura data a zis ca nu crede ca poate sa-mi ofere mai mult (si incepusem sa-mi fac sperante deja), dar apoi a inceput sa-mi tot zica clar ca nu poate sa-mi ofere mai mult.. stii vorba aia: “nu exista nu pot, ci nu vreau“.. incepusem sa ma simt mai putin singur fiindca o iubesc, dar nu stiu de ce incep sa ma simt iar tot mai singur, ca de iubit o iubesc la fel de mult! Asa m-am saturat de tot… urasc tot ce mi s-a intamplat, urasc tot ce mi se intampla, dar stii ce urasc tot mai mult ? ceea ce nu mi se intampla!! De ieri noapte m-a cuprins asa o stare de parca sunt la un pas sa renunt la tot.. incep sa ma gandesc sa nu mai vreau nimic din ceea ce mi s-ar putea oferi si nu mi s-a oferit niciodata!

traiesc, urasc.. nimic nu-mi face bine.. simt ca se duce totul de rapa.. pierd, dar nu realizez ce.. mi-e frica.. ma doare.. suport.. dar doare si mai tare.. ma departez de ceea ce credeam ca sunt.. nu mai sunt.. vreau sa urlu.. sa strig in gura mare “te iubesc”.. dar n-am cui.. asa ca pic.. nu imi mai pasa.. sufar.. nu imi mai pasa.. doare.. singurul meu soare e cuvantul “doare”.. n-am nimic altceva.. mi-e rau.. daca mi-e bine, imi fac rau.. iubesc, ma urasc.. sunt doar o umbra.. o umbra dureroasa.. nimeni n-o vrea.. ma ascund.. dar curiosii nu stau deoparte.. ma vad, apoi pleaca toti.. raman singur.. am fost mereu singur.. ce mai conteaza o deceptie ? ce mai conteaza vreo deceptie ? nu mai conteaza.. totul va ramane la fel.. durere.. ghinion.. blestem.. nu-mi gasesc cuvintele, dar ma gasesc ele pe mine, si mereu sunt rele.. vorbesc, dar nu sunt eu!.. e doar o voce.. nu o recunosc.. nu vreau sa o cunosc! dar e mereu dupa mine.. o voce.. durere continua.. moarte emotionala: cand sentimentele sunt inchise!.. le inchid.. mi-e frica de ele.. mi-e frica de lacrimi.. fiori.. prea multi fiori.. nu ii mai vreau.. vreau sa se termine tot.. sa cred ca urmatoarea viata va fi mai buna.. sa mor ca sa traiesc.. aberatii.. haos.. ce-am ajuns ? unde sunt ? de ce eu ? de ce acum ?..