Stiam ca Mihaelei ii placea de un tip cu care vorbea pe net.. dar ieri cand am vorbit cu ea, si nu stiu cum a ajuns sa vorbeasca de acel tip, am aflat mai multe.. aparent nu doar il placea.. si-au spus si “te iubesc” unul altuia.. acel “te iubesc” acompaniat de “si eu te iubesc”.. chestia asta imi lasa un gust amar.. cand am aflat parca imi picase cerul in cap! El aparent cica nu vrea sa ii faca rau si nu o lasa sa se incurce cu unul nesimtit ca el.. imi dau seama cum a primit si ea vestea asta de la el.. iar apoi eu de la ea cand am aflat ca isi spuneau pana si acele doua cuvinte pe care incep sa le urasc tot mai tare.. imi provoaca dispret cuvintele alea! Si pe langa asta, m-a durut foarte tare faptul ca i-a spus “te iubesc” unuia care a lasat-o balta, unuia pe care nici nu l-a cunoscut in realitate ci doar pe net, unuia care nici macar nu isi facea timp sa vina sa o vada in realitate.. si apoi m-am gandit la mine: am placut-o si o plac inca enorm, am facut-o sa creada in mine, imi pasa de ea cum, aparent, nimanui nu i-a pasat, i-am spus de atatea ori cat e de frumoasa si cat o iubesc, samd.. eu cred ca am facut mai multe decat a facut acel tip, dar.. a preferat sa ii spuna lui “te iubesc” decat mie.. unuia pe care nici macar nu l-a cunoscut in realitate.. in fine.. m-am saturat de chestiile precum dragoste, iubire.. bleah.. la faculta decat ne mai salutam, mai ii arunc cate o privire.. asa m-am saturat de frecusu asta numit viata.. o iubesc degeaba.. nu vreau sa o mai iubesc.. vreau sa se termine totul asa cum a inceput! De ce mi-e asa greu sa nu o mai iubesc ?.. m-am saturat sa iubesc mereu pe cine nu trebuie.. e prea mult deja pt mine! Vreau si eu o viata linistita, sa imi vad de problemele zilnice si sa nu mai ma preocupe chestiile astea gen iubirea care decat ma tin pe loc.. sunt un prost.. ma indragostesc de fiecare fata care ma baga mai mult in seama! Mai prost de-atat nici ca se putea.. nu stiu ce naiba caut eu in lumea asta!
Ti-e frica ? Oricum se va intampla!
februarie 26, 2007 la 12:39 am (durere, iubire, pierderi)
Cu cat vorbesc mai mult cu ea, cu atat observ cum se naruie totul… nimic nu mai e ca inainte! A fost o perioada scurta in care m-am simtit super bine, in care parca iubeam pe toti, nu ma mai putea enerva nimeni, dar.. a fost! Nu stiu ce s-a intamplat.. Simt ca-mi aluneca printre degete! In curand o sa inceapa facultatea, si poate ca voi reusi sa stau mai mult cu ea, langa ea.. poate va fi mai bine din acel moment, dar poate sa fie si mai rau 
Dar sa gandesc pozitiv pentru cateva clipe 
Imi pierd speranta in ce o priveste pe Mihaela.. nu ma place asa cum probabil il place pe acel tip cu care a tot vorbit pe net. Nu ma place asa mult incat sa se vada impreuna cu mine.. cine stie, poate chiar i-ar fi rusine sa fie cu mine, rusine de ce-ar zice ceilalti! Simt ca gresesc atat de tare iubind-o… dar nu pot trai fara iubire! N-as mai fi om.. as fi un mort ambulant, un robot!
Am pierdut-o din clipa in care am cunoscut-o..
februarie 23, 2007 la 4:24 pm (Viata, iubire, parinti)
De fiecare data cand e sa ies cu vreo colega sa ma mai plimb si eu mama o ia razna.. adica dupa ea acea colega nu e doar o colega din cauza ca ies cu ea sa ma plimb, si incepe sa-mi faca treptat viitorul impreuna cu ea si ma enerveaza la culme chestia asta, chiar daca ea zice ca o face in gluma.. gluma gluma, dar pana cand ?? Si ma intreba Mihaela daca a zis ceva mama ca am iesit cu ea, iar eu i-am spus cum e mama, i-am zis ce-am zis si pana acum in postul asta. Consecinta ca i-am spus ? Am speriat-o.. de fapt, ea zice ca o sperie faptul ca i se face viitorul.. cred ca am speriat-o in multe feluri! Mai intai cand i-am spus ca o iubesc, apoi ca ii spuneam tot mai multe cuvinte frumoase, iar acum cu mama care ne face viitorul impreuna fara sa conteze ca e sau nu doar o colega.. pentru mine nu e deloc doar o colega, dar eu pentru ea sunt un coleg, ma rog, mai mult de-atat: un prieten foarte foarte bun. Si am speriat-o cu felul meu de-a fi, cu ai mei, cu tot.. si nu stiu, dupa acea prima intalnire doar noi doi a inceput sa fie altfel.. nu mai e cum era inainte.. inainte imi dadea multi zambarici din aia pe mess care semnificau o imbratisare, acum nu prea mai imi da.. inainte imi zicea ca ii era dor de mine, acum nu mai sper sa mai zica asa ceva.. simt ca se retrage incetisor inapoi in viata ei in care nu eram si eu. Mi-e rau.. nu demult am realizat ca toate sentimentele astea imi fac rau si fizic, nu doar emotional (psihic ??)! Imi zicea candva ca nu o voi pierde niciodata, insa.. nu stiu, simt ca devine tot mai tacuta, tot mai distanta.. am pierdut-o din clipa in care am cunoscut-o, si abia acum incep sa realizez asta! Mi-e tot mai dor de ea.. ii simt lipsa tot mai mult.. mi-e frica si mi-e rau! O parte din mine zice sa las lucrurile sa se desfasoare, alta parte imi zice sa renunt.. mai toata viata am renuntat, pot spune ca mi-am facut un hobby din renuntare! Stiam ca va veni si clipa cand toata iubirea care i-o port va incepe sa se transforme in suferinta, durere, in negru! Dar parca vine prea repede..
Primul post.. prima intalnire
februarie 21, 2007 la 9:30 pm (intalnire, iubire)
Primul meu post.. il voi incepe vorbind despre prima mea intalnire cu Mihaela, adica doar cu ea si fara colegi prin preajma! Si evident, n-a fost chiar asa cum mi-am imaginat.. dar mereu imi imaginez prea multe, si ar trebui sa incetez sa mai fac chestia asta, ca in loc de surprize placute s-ar putea sa am surprize mai putin placute. M-am intalnit cu ea.. cata bucurie a fost in mine cand am revazut-o (ultima oara am vazut-o la facultate si am stat putin de vorba, nimic mai mult). Si de multa vreme imi doream sa o imbratisez, sa o simt langa mine, sa o simt! Am imbratisat-o, insa.. nu stiu.. am simtit ca se simtea obligata intr-un fel. Obligata la ce ? Obligata sa accepte ca o iubesc, obligata sa accepte imbratisarea mea.. Poate ca duc lipsa cam mare de imbratisari. Apoi ne-am plimbat prin oras ore intregi, am vorbit, am ascultat-o fiindca numai asa o pot cunoaste mai bine, si imi placea cum vorbea, ce imi zicea, cum imi povestea tot felul de peripetii prin care a trecut. Insa, nu stiu.. nu stiu ce parere si-a facut despre mine, fiindca pe messenger mereu o alintam, ii spuneam cat de mult o iubesc, dar.. n-am mai facut acelasi lucru si in realitate, fiindca am simtit ca imbratisarea aia a fost fortata, si eu nu vreau sa o fortez, dar poate ca deja am inceput sa o fortez! Apoi dupa cateva ore am invitat-o la McDonalds (cred ca e locul de intalnire la majoritatea oamenilor, si cred ca e si cel mai renumit loc in ce priveste invitatiile), am mancat ceva si am vorbit, dar acum o priveam in ochi! Este prima fata pe care am privit-o in ochi atata timp. Eu am o problema: nu prea privesc lumea in ochi, de teama ca as putea vedea cum ma vad ei si sigur nu ar fi placut.. Am o frica ciudata de a privi oamenii in ochi, dar pe ea am privit-o fara nici o problema.. imi placea sa o privesc, sa ii privesc ochisorii, sa o ascult in timp ce o priveam.. Apoi am condus-o acasa, am mai vorbit putin cu ea, si apoi am imbratisat-o, dar.. am simtit a fi iar o imbratisare fortata si tocmai vroiam sa ii spun ca o iubesc, dar cand am simtit iara ca am imbratisat-o cu forta mi-a fost teama sa ii mai zic, teama sa nu complic lucrurile mai rau, sa nu se sperie de tot. Si apoi am plecat acasa amandoi.. offfff
