Coltul meu de lume..

Aseara n-am mai suportat situatia care s-a creat intre mine si Mihaela.. asa ca i-am spus tot ce am simtit zilele astea, ca am simtit ca se distanteaza, ca nu mai vorbim cum vorbeam inainte sa ne fi intalnit doar noi doi, samd. Si am aflat motivul (daca chiar e acesta motivul) pentru care s-a pus ceva invizibil intre noi care ne facea sa ne prefacem a fi altfel.. motivul: parintii mei, in special mama, fiindca imi faceau planuri de viitor de fapt, nu de asta sunt trist, ci de cuvintele folosite de ea sa-mi spuna motivul pentru care ne-am purtat zilele astea asa distanti: “sincer m-au speriat parintii tai adica eu vreau sa ies sa ne plimbam sa radem sa vb dar eu te vad doar k un prieten, cel mai bun prieten, nu pot sa-ti ofer mai mult si nah.. nu stiu, am stat si m-am gandit la ce mi-ai zis tu k face planuri etc si nah m-am speriat”.. cred ca e a n-a oara cand imi spune ca nu imi poate oferi mai mult.. o singura data a zis ca nu crede ca poate sa-mi ofere mai mult (si incepusem sa-mi fac sperante deja), dar apoi a inceput sa-mi tot zica clar ca nu poate sa-mi ofere mai mult.. stii vorba aia: “nu exista nu pot, ci nu vreau“.. incepusem sa ma simt mai putin singur fiindca o iubesc, dar nu stiu de ce incep sa ma simt iar tot mai singur, ca de iubit o iubesc la fel de mult! Asa m-am saturat de tot… urasc tot ce mi s-a intamplat, urasc tot ce mi se intampla, dar stii ce urasc tot mai mult ? ceea ce nu mi se intampla!! De ieri noapte m-a cuprins asa o stare de parca sunt la un pas sa renunt la tot.. incep sa ma gandesc sa nu mai vreau nimic din ceea ce mi s-ar putea oferi si nu mi s-a oferit niciodata!